A fi sau a nu fi elev in Romania?

Dintr-un articol recent citit pe http://www.gandul.info, am aflat de un tanar elev roman, foarte inteligent si cu un potential stiintific enorm; iar ca el sunt sute sau mii in Romania. Andrei Turtoi pe numele lui , câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, dupa cum titreaza gandul.info.

Ai fi tentat sa spui cu gura pana la urechi: “Iata, Romania inca o data produce tineri talentati, inteligenti, entuziasti olimpici internationali, care prin munca asidua au reusit sa ajunga pe culmile succesului mondial!”. Suna oarecum cunoscut? Mie-mi suna a acele clipuri propagandistice din asa-zisa Epoca de Aur.

Diferenta dintre atunci si acum este ca acum, elevul roman are acces la informatie. Isi poate face singur selectia si incrucisarea feluritelor informatii din diversele surse pe care le poate accesa extrem de facil. Mai mult decat atat, nu mai considera ca tot ceea ce i se serveste ca si informatie are caracter de axioma.

Da, DAR!

A fi elev nu inseamna doar a toci, cum spune Andrei, nu inseamna a te opri in imediata apropiere a cuvantului dictat de profesor si mai ales nu inseamna ca nu mai avem nevoie de oameni care sa-si cunoasca istoria nationala(macar!) sau georgrafia sau sa aiba notiuni variate de cultura generala. Chiar vrem sa dezvoltam generatii de autisti prin directionarea elevului catre strict o disciplina la care, vezi Doamne, are inclinatie sau talent?

Scoala nu trebuie sa il indoape pe elev cu informatie, dar trebuie in primul rand sa il educe. Si pana la urma, cine spune ca informatia (de oricare natura ar fi) este inutila, apoi acela are o viziune foarte ingusta.

E in firea adolescentilor sa fie razvratiti, sa li se para ca toti (inclusiv parintii) si toate lucreaza impotriva lor, ca vor sa ii impovareze inutil cu chestiuni de care, in opinia lor, nu au nevoie si pe deasupra ii judeca tocmai in baza lucrurilor pe care sunt nevoiti sa le invete mot-a-mot. Dar tot la scoala ivata sa isi dezvolte gandirea algoritmica, pe care sa o poata aplica ulterior cand invata principalele cursuri de apa din Romania, sau conjugarea verbului “a fi” la toate timpurile si modurile gramaticale.

Am fi mai multumiti daca am studia patru discipline si acelea alese de noi? Ne-ar fi mai usor sa le aprofundam? Am avea mai mult timp liber? Ce eliberare ar fi daca nu ar mai exista Bacalaureat, ce simplu ar fi pentru toti sa treaca precum gasca prin apa pe la scoala…

Inteleg frustrarea lui Andrei, insa cred ca razvratirea vine mai ales din sistemul de notare si ulterior din judecata la care e supus in baza lui, de catre profesori, parinti, rude etc. Asa cum si parintii nostri au fost invatati, la randul lor acum, isi judeca copiii in functie de nota cu care vine acasa si nu se gandesc decat ca acestia “isi vor strica media la final de semestru/trimestru/an”. Atunci intervine furia adolescentina care se dezlantuie pe retelele de socializare. Solutia simpla si la indemana in aceste momente  este reducerea numarului de discipline si pastrarea strict a acelora la care elevul are veleitati sau inclinatii sau talent sau viziune, argumentand sec ca asa e la altii(nordici n.r.) si uite ce bine le merge… Da, insa lor li se face o alta educatie acasa. Multe din notiunile care ajuta un om sa se dezvolte le sunt explicate si “predate” de catre parinti sau li se indica tot de catre ei sursele si asa mai departe. Nu stiu cum si sunt convins ca in foarte mutle familii din Romania aceste lucruri nu se intampla din motive diverse: partintii ajung tarziu acasa de la munca, sunt obositi, nervosi, altii care nu isi vad copiii cu lunile fiind plecat la munca in alte tari, altii care pur si simplu nu dau importanta acestor aspecte, altii care nu au cultura necesara si exemplele pot continua. Apoi in scoala elevul trebuie sa se disciplineze, trebuie sa se educe, sa stie sa fac diferentieri de autoritate, sa stie sa isi spuna opinia si sa o argumenteze (si nu prin a spune “E parerea mea.”).

Si eu am studiat in anii ’90-’00 si ceva. Acum, uitandu-ma in urma, imi pare rau ca nu am aprofundat mai mult disciplinele, ca eram furios nevoie mare cand ma mustruluiau parintii ca am luat nota mica, ca in loc sa chiulesc de la orele de limba Germana si sa merg la birtul de langa scoala la o cafea, as fi putut sti o alta limba straina acum, sau ca mergeam sa jucam Counter Strike in timpul orelor de informatica (studiam Turbo Pascal si ziceam ca e invechit si inutil si atunci cand am cerut sa fim initiati in html – citisem de el in reviste gen Chip – ni s-a raspuns sec ca nu era in programa).

Nu putem da timpul inapoi, iar parerea de rau este in continuare prezenta. In acelasi timp ma bucur enorm ca am studiat la unul din liceele de elita din oras, ca am avut niste profesori minunati, niste adevarate monumente de cultura, in fata carora nu indrazneam sa stam cu mainile in buzunar si care ne-au invatat sa ne comportam civilizat in societate. Tot in sistemul invechit si ranchiunos am invatat despre Gheorghe Titeica, Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, Petrache Poenaru, George Palade, Petre Tutea, Newton, Kirchoff, Berzelius, Euler, Buniakowski, Sofocle, Euripide si multi altii. Tot in sistemul asta blamat am invatat sa vorbim corect gramatical chiar daca studiam mate-info intensiv. Niciodata nu am zis ca nu avem nevoie de istorie, ca noi si-asa dam BAC-ul la fizica. Si niciodata nu ne-am pus problema ca la ora de educatie fizica ne-am fi distrus fizic…

Se tot fac incercari de modificare, actualizare, modernizare si alte retusari ale acestui sistem, de ani de zile. Totul avand ca si cobai, elevii. Or, cum spuneam mai sus, acestia nu mai sunt acei elevi carora orice le-ai servi, ei iau ca atare in mod docil. Mai mult, aceste balbe mascate sub modernul “trial & error” nu pacalesc pe nimeni, ci dimpotriva, enerveaza pana la acel punct in care unii dintre elevi refuleaza – ce-i drept in felul lor de a se manifesta si prin mijloacele aferente vremurilor actuale.

Mai jos link-ul si mesajul integral postat de Andrei Turtoi pe contul sau de facebook.

http://www.gandul.info/stiri/elev-castigator-al-unui-concurs-nasa-amenintat-de-profesori-dupa-ce-a-scris-pe-facebook-ca-liceul-este-un-abator-mental-si-spiritual-15107723

„Sistemul educaţional din România.

Cum să nu îl iubeşti?!

După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s