Paris

 

Liberté, égalité, fraternitéhistorie

Recent sosit dintr-o excursie la Paris,
nu am izbutit in a ma abtine sa nu dau, in mod imaginar, timpul inapoi si a revedea locurile prin care am trecut, insa dintr-un punct de vedere diferit, ca observator al vietii cotidiene.

Drumul cu autocarul de la aeroportul pentru zboruri low-cost si pana la punctul terminus a durat aproximativ o ora, iar de acolo inca douazeci de minute pe jos, pana in apropiere de Arc de Triomphe, unde se afla hotelul.beauv - malliot

Autocarul (shuttle care pleaca din ora in ora, nu are alte statii intermediare) foarte confortabil, mai ca te tragea la somn; autostrazile, cu tollbooth-uri bineinteles, exceptionale; traficul relativ aglomerat si intesat de moto-scutere si motociclete care se mai strecurau printre masini, pe benzile delimitatoare.

Observasem si din avion, dar mi-au atras atentia si pe drum, loturile de teren agricol, in totalitate cultivate; insa mai interesant, lucru observat si in alte tari din vestul Europei, loturile respective aveau dimensiuni considerabil mari si cultivate unitar, spre deosebire de mini-pogoanele din Romania, arate cu batranele U650, sau “rarite” cu prasitoarea trasa de cal, sau recoltate manual.

Facand o statistica vizuala, o treime din participantii la traficul din Paris se deplaseaza pe doua roti, iar daca afara este prea frig, isi monteaza pe scutere sau motociclete anumite prelate si chiar un soi de manusi special concepute, care sa ii protejeze. Nu am vazut insa blocaje in trafic, sau mers “bara la bara”, sau claxoane urmate de injuraturi, sicane sau gesturi obscene, desi strazile si bulevardele erau aglomerate, iar trecerile de pietoni foarte dese.

Blocurile de locuinte care impanzesc centrul orasului si nu numai, au un aer aparte parizian, usor resimtit totusi si in Bucuresti, cu deosebirea ca parizienii prefera sa isi lase minusculele balcoane descoperite si nu “sa le inchida cu termopan” ca sa aiba unde isi usca rufele. Nu, parizienii aleg sa isi monteze cate o masuta si doua scaune direct proportionale cu dimensiunile balcoanelor, unde sa poata sa savureze cafeaua, fresh-ul, croissantul si toast-ul cu unt. In alte zone ale orasului, in care arhitectura cladirilor a facut posibila alta dimensionare a locuintelor, balcoanele se transforma in terase, absolut toate fiind decorate cu plante. Impresia lasata era una ce te ducea cu gandul la imaginarile gradinilor suspendate ale Babilonului.

Celebrul bulevard Champs Elysees, desi in plina zi a saptamanii este ticsit de oameni, parca iti taie respiratia cand il privesti dinspre Arc de Triomphe spre gradinile Tuileries. Privind oamenii, remarci diversitatea rasiala si culturala. In parte turisti, in parte localnici, cu totii se bucura de timpul pe care il au la dispozitie sa intre in magazine sau sa se aseze la vreo terasa incalzita.

In parcuri, oamenii fie se plimba, fie fac sport, fie iau o gustare (neaparat se opresc pe o banca, nu ii vezi sa manance din mers nici macar produse de patiserie), fie dirijeaza barcute teleghidate pe apa fantanilor, fie se relaxeaza pe vreun scaun metalic – piese de mobilier stradal foarte intalnit in parcuri si spatii verzi in Paris si pe care prospectorii de Fe vechi nu le valorifica, desi acestea nu sunt securizate absolut deloc (nu ca asta ar fi fost altfel un impediment pentru “specialistii” romani).

In apropierea obiectivelor turistice “diviziunea muncii” este exemplara:

  • Vanzarea bratarilor de sfoara colorata, cu proprietati mistice/ magice/ miraculoase/ tamaduitoare etc, este atribuita unor cetateni francezi de culoare. Foarte abili in a-si vinde produsul, acestia nu rateaza o clipa de ezitare de-a turistului pentru a-i infasura pe mana bratara fermecata.
  • Entertainment-ul si spiritul de gambling al turistului sunt intretinute cu mare virtuozitate de conationalii nostri, vorbitori de rromanes, prestidigitatori antrenati in manipularea paharelelor sub care “este ascunsa” o bila din burete. Lucreaza in grupuri de cate 5-6 persoane, care se pare nu se cunosc intre ele, iar in puncte strategice santinelele vegheaza la buna desfasurare a activitatii si anunta o eventuala aparitie a politiei.
  • Atingerea corzii sensibile a turistului, solicitarea de mila sufleteasca, le revine tot conationalilor nostri prin sotiile celor amintiti mai sus. Acestea fie cer bani, fie te pun sa semnezi si sa dai bani pentru o cauza filantropica expusa succint pe o coala de hartie trasa la copiator.

Terasele restaurantelor sunt deschise de dimineata pana tarziu in noapte si desi temperaturile resimtite sunt foarte mici in aceasta perioada a anului, lumea nu se sfieste sa stea sub corpurile de incalzire ale teraselor.

Desi au probleme cotieiene ca toti dintre noi, parizienii au invatat sa se bucure de fiecare clipa si stiu sa traiasca frumos, umplandu-si timpul cu lucruri care le fac placere. Iti dau impresia ca, desi sunt in drum pre casa de la munca, isi fac timp sa nu se grabeasca sa ajunga cat mai repede in fata TV-ului de acasa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s