De veghe in lanul din parcare

Vin intr-o zi de la munca, sa tot fi fost cinci trecute, nu apusese inca soarele anemic de iarna, si dau tarcoale cartierului in cautarea unui loc de parcare. Nu se luase inca zapada de pe stradutele laturalnice sau din zonele umbrite, mai zarind ici colo cate o relicva a ceea ce fusese marele cod portocaliu de ninsori si vant puternic.

Dupa aproximativ doua ture de panda si ochire, ajung intr-un final in parcarea din spatele blocului in care locuiesc si, ca sa vezi, loc de parcare liber  intre doua masini. Cam stramt, ce-i drept, dar cu rabdare si atentie se putea asigura o parcare corecta, care sa nu incomodeze niciuna dintre parti.Parcare

Am parcat echidistant fata de ambele masini care ma incadrau si am deschis portiera cu maxima prudenta, incercand in acelasi timp sa protejez cu mana mariginea cea mai expusa la lovituri.

Ma strecor incetisor, inchid portiera, armez inchiderea, cand aud de deasupra mea, de la un balcon de la primul etaj, o voce baritonala proaspat dreasa cu tutun urcainean de contrabanda:

– Vezi cu usa aia, sefule!

Ma uit nedumerit in sus, mai ceva decat vitelul la poarta noua:

– Poftim?! zic eu, nereusind inca sa inteleg care fusese problema si in acelasi timp analizandu-l din privire, crezand ca poate o figura cunoscuta imi face o gluma inainte de a ma saluta – cum de altfel pare ca a devenit un obicei in partile locului. Nu s-a intamplat asta, in schimb am remarcat un ins la vreo cincizeci si ceva de ani cu chelie, mustata inca neincaruntinta si burta tipica de bautor de bere profesionist si mancator fanatic de preparate din carne de porc, musai prajite. Formatul standard de ghertoi de bloc.

– Vezi la usa! Ia uita-te la masina mea, nu vazusi ca o zgariasi? continua mic la stat, dar mare la sfat. De ce parcasi aci, cand vazusi ca nu e loc? i se burzuluira inca o data mustatile.

– Eu cred ca este suficient loc, in primul rand, iar in al doilea rand m-am asigurat foarte bine ca nu voi lovi nici usa mea si nici pe a dumitale, i-am raspuns eu pe un ton comun.

– De ce nu te apropiasi mai mult de alalalt? Vazusi ca e zapada acolo si d-asta! Ia mai uita-te o data la usa, nu mi-o zgariasi? isi duse el mai departe tirada.

Din momentul acela “a inceput sa imi fiarba si mie apa in radiator”.

– Nu m-am apropiat mai mult de masina din dreapta pentru ca nu ar mai fi avut pe unde se urca la volan. Am parcat echidistant astfel incat sa avem cu totii acces in masini. 

– Lasa ca te-am vazut de cand ai intrat in parcare si eram sigur ca aici parchezi! Ala din dreapta nu isi misca masina de aci! 

– Omule, dumneata nu ai ce face la ora asta, decat sa stai la panda sa afli care unde, cat si in ce fel parcheaza si probabil ca ai chef de scandal cu oricine iti iese in cale? Nu sunt, ca altii, satul de somn la ora asta, ci sunt suficient de obosit ca sa mai stau sa iti dau dumitale explicatii. In plus e domeniu public aceasta parcare!

Parea ca nici nu aude ce i se spune si continua:

– La zapada nu dadusi acu’ o saptamana! Da’ unde stai tu?De ce nu parcasi la blocul tau si venisi aci? Tu nu vezi cum le parcam noi aci? deja ma excludea psihologic din comunitatea locatara.

Parea ca are intrebarile si cugetarile scrise pe un prompter, iar debitul verbal il eclipsa chiar si pe Florin Piersic.

Desi sunt o fire care se enerveaza destul de greu, stimabilul vecin al meu a reusit sa ma enerveze in nici cinci minute de interogatoriu militienesc combinat cu un pseudo-monolog tovarasesco-socialist. Totul dublat de ineditul situatiei a facut sa ii iasa atat de bine jocul ca parca la un moment dat am avut o clipa de blocaj, dupa care revenindu-mi rapid i-am raspuns:

– Chiar nu am chef de cearta cu dumneata.

In urmatorul moment m-am gandit ca daca as continua discutia nu as face decat sa ii dau satisfactie, iar in evantualitatea in care as lasa masina parcata acolo ar fi foarte posibil ca prin mintea lui odihnita sa ii treaca un gand de a imi zgaria masina, cel putin pe partea soferului.

– O sa mut si masina de aici daca asta iti face pe plac, dar inainte te poftesc afara sa vii sa iti vezi masina intacta…

– Nu vin! Am treaba! raspunse dintr-o data pe un cu totul alt ton decat cel cu care ma obisnuise deja si a si disparut in umbra draperiei.

Dupa ce ghertoiul reusise sa ma enerveze la culme, m-a lasat apoi cu degetul in gura zicandu-mi ca si cum nimic nu se intamplase, ca el are treaba. Probabil incepuse “La Maruta” si nu voia sa rateze un nou senzational din care sa se inspire pentru o noua runda de scandal cu urmatoarea victima care ii pica in lat. Masina am mutat-o intr-un alt loc de teama sa nu o gasesc vandalizata.

Iata cum am descoperit, din intamplare, o noua specie urbana – “ghertoius balconistus raptor” – vanator agil de samanta de scandal.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s